Friday, May 21, 2010

Atentie la provocari (RO)

Au fost instigarile la violenta ale presedintelui Basescu, culminand cu acel infam "avertisment public" adresat opozitiei. A urmat evocarea spectrului mineriadelor si al dezordinii sociale pe scara larga. In timpul mitingului de protest al bugetarilor, s-a recurs la o noua provocare.

Faptul ca protestul de alaltaieri "a fost foarte bine organizat, astfel incat nu s-au inregistrat incidente deosebite"(sursa) nu a indepartat pericolul, pentru ca puterea isi continua tactica provocatoare pe mai multe directii.

Sa luam, de exemplu, scrisoarea de intentie cu FMI, continand curba de sacrificiu impusa de Basescu. Nu mai vorbesc de felul deliberat provocator si incitator la violenta in care masurile anti-bugetari au fost anuntate de presedinte. Dar Basescu a spus ulterior, intr-o intalnire cu partenerii sociali, ca inca se poate negocia continutul scrisorii de intentie; a fost chiar convocat pentru discutii Consiliul Economic si Social (dar si acela deja decredibilizat de mareea securistico-portocalie). Totusi, imediat dupa intalnire, Basescu a schimbat din nou tonul, reafirmand ca masurile anuntate reprezinta singura solutie si - din nou! - evocand amenintarea dezordinii si tulburarilor sociale. Dupa mitingul de protest al bugetarilor, presedintele a vrut din nou sa se asigure ca nu mai este nimic de negociat, cerand coalitiei sa sustina intocmai programul anuntat. Cum era de asteptat, micul kamikaze din fruntea guvernului-marioneta s-a imbatosat si el: "nici greva generală, nici moţiunea de cenzură nu par să-l înduplece pe Emil Boc".
In treacat fie spus, si-ar putea inchipui unii ca aceasta inflexibilitate vine de la FMI. Nici vorba, tocmai s-a confirmat ceea ce banuiam: cea inflexibila a fost partea romana, care si-a impus punctul de vedere. Iar despre al cui punct de vedere vorbim de fapt, devine limpede daca ne amintim ca ministrul Muncii a fost luat prin surprindere de anuntul presedintelui, iar asa-zisul premier a fost dat disparut cateva zile.

Un alt exemplu sunt declaratiile din ultima vreme ale consilierului prezidential Lazaroiu, unul dintre principalii purtatori de mesaj ai lui Basescu (si, nu intamplator, un fan declarat al provocatorului Hoara). Desigur, a participat si el la instigarile explicite din jurul mitingului din 19 mai. Dar mai mult decat atat, Lazaroiu instiga intr-un mod ceva mai subtil cand, din pozitia lui de consilier cotrocenist, da indicatii, note si ultimatumuri guvernului (parca dorind sa reaminteasca continuu unde este concentrata puterea si cat de grav a distorsionat Basescu raporturile intre institutiile statului) si, mai ales, cand ne flutura tot mai des si ostentativ prin fata lipsa oricarei iesiri din fundatura in care Basescu a adus Romania (sanse zero pentru alegeri anticipate, Basescu nu poate fi judecat decat de istorie, chiar daca programul cu FMI pe care si l-a asumat personal esueaza, etc.).
Ultimul tip de instigare, cel constand in inchiderea intentionata a tuturor supapelor politice si marirea presiunii, il are drept campion pe Basescu insusi. Cum scriam recent, "presedintele Basescu nu este un instigator la violenta doar prin discurs, ci in primul rand printr-o modalitate mult mai insidioasa constand in eliminarea metodica a posibilitatilor de actiune normala in interiorul sistemului institutional si politic. [...] Basescu a reusit sa aduca tara la blocaj total, sa restranga la extrem alternativele disponibile prin griparea deliberata a mecanismelor de autoreglaj ale sistemului politic. Sa ne reamintim ca au existat optiuni alternative [...], dar Basescu le-a respins una cate una, inchizand toate portitele si supapele pana ne-a adus in actuala fundatura. Iar acum, nu face decat sa mareasca presiunea: anunta curbe de sacrificiu fara precedent, dar refuza sa renunte la guvernul personal care a generat dezastrul sau sa accepte altfel decat retoric eliminarea clientelei politice pedeliste care capuseaza bugetul. Daca asta nu este instigare la violenta, nu stiu ce este."

Punand cap la cap tactica si limbajul politic utilizate de Basescu si de cei din jurul sau in ultimele luni, mi se pare tot mai evident ca avem de-a face cu o incercare concertata nu numai de a fragiliza institutiile fundamentale (asta deja stiam), ci si de a destabiliza ordinea sociala si a provoca haos si violenta.



Nu imi este cu totul clar ce urmareste de fapt Basescu.
Am formulat o prima ipoteza, anume ca Basescu ar putea vedea un scenariu cu violente de strada pentru care sa poata da vina pe opozitie ca o iesire personala din fundatura politica in care singur a intrat. Intr-un asemenea scenariu, ar putea poza din nou in victima unui complot; ar putea chiar declara stare de urgenta si asuma puteri depline (deja nici o institutie a statului nu prea ii mai sta in cale). O alta posibilitate ar fi intentia de a supune societatea romaneasca unei terapii de soc, cu scopul zdrobirii rezistentei la remodelarea basesciana a statului (ceea ce suporterii presedintelui continua abuziv sa numeasca "reforma").
Dar este foarte greu de speculat asupra motivatiilor, in conditiile in care procesele decizionale de la Cotroceni sunt, sub Basescu, de o opacitate fara precedent, ca si in cazul cel mai recent al curbei de sacrificiu din sectorul bugetar. Subiectul este important si voi reveni curand pe aceasta tema, mentionez acum doar ca exista semne ca nici consilierii presedintelui nu prea inteleg ce se intampla, iar cei care rezista in jurul lui Basescu pe post de asa-zisi consilieri sunt de fapt redusi la rolul de portavoce a unor decizii deja luate.

Cert este totusi ca se intetesc provocarile si instigarile la violenta nu din partea opozitiei sau a sindicatelor, ci chiar din partea puterii. Pare ca presedintele are un interes precis in inflamarea climatului politic si social, in provocarea de dezordine si violenta.
Dupa ce a corodat structura interna a ordinii democratice reducand-o la o carcasa lipsita de consistenta, Basescu vrea acum sa faca tandari si carcasa.

Ar fi o enorma greseala din partea opozitiei sa intre in capcana care i se intinde. Cuvintele de ordine in perioada urmatoare ar trebui sa fie vigilenta, organizare, disciplina, solidaritate, actiune in interiorul cadrului legal si institutional.
Si, mai ales, atentie la provocari.

1 comment:

  1. Si eu am scris ca Basescu are diverse scenarii pentru a nu mai ceda puterea. Va profita de criza sa introduca stare de necesitate ce se va croniciza.
    In noiembrie scriam Scenariu de dupa prezidentiale, in care Basescu afirma ca “Până la urmă, dizolvarea Parlamentului e un instrument de ieşire din criză”.

    Am comentat pe cateva bloguri ca liberalii ar trebui sa declare public ca sustin in parlament toate masurile economice ale cabinetului si sa le voteze, ca sa nu aiba Basescu motiv de a provoca crize politice, si sa respinga prin vot orice masura antidemocratica. Din pacate parlamentarii PNL nu impartasesc strategia mea, cum ca societatea trebuie lasata sa suporte efectele "crizei se supracoruptie", pentru ca sa sustina eradicarea ei.

    ReplyDelete